Conceptions of the Self Chapter 1:

Conceptions of the Self Chapter 1: The Aftermath, a transformers fanfic | FanFiction

- Conceptions of the Self -
By: ChangeisJustifiable, aka Meicailya
Disclaimer: I do not own Transformers, or the 07/09 movies, or any variation thereof, nor is any profit being made (except the profit which is my own inflated ego). Liberties have been taken with the common laws of physics, culture, language, history, and all that good stuff. Not entirely compatible with RotF. Like. At all.
Warnings: Cybertronian!Sam, mech on mech romance, badly written action sequences, and Prick!Prime. Whoo.
Genre: Angst and crack and angst. No really.

Chapter One: Home Again
"I want," he said -- softly, as to avoid agitating his throat ... but the tone still scrapped and grated like broken glass or twisting metal -- "to see my car."

-+-

Entry Word: human
Function: adjective
Text: relating to or characteristic of human beings. "It's human nature to care about what people think of us"
Synonyms: mortal, natural
Near Antonyms: angelic (or angelical), divine, godlike, superhuman, supernatural; immortal, omnipotent, omniscient; animal, beastly, bestial, brute; inhuman, rOBotiC
Antonyms: NONHUMAN
.

robotic

nonhuman
.

(What did it mean?)
In a relatively short amount of time, words took on an entirely new meaning. Or a lack thereof. Take, for instance, the inquiry of well being -- 'Are you okay?'. It didn't really mean anything ... it was all just noises arranged in a certain pattern that people assigned a meaning. It wasn't the ... noise made that was important -- it was the quality of that sound. Because as stupid as it was, killing an evil genocidal wannabe-dictator alien robot from outer space did not come with an 'escape detection by the government free' card. Emitting alien radiation identical to the All Spark? Well, it didn't seem to help his case, either.

So, words. Words were just ... nonsense, really. Words and tone could change the entire meaning, and people were fools if they didn't know it. High school, after all, taught them everything about tone. Who doesn't get that reprimand from some authority figure: 'Don't take that tone with me!'? And wasn't every teenager super sensitive to the tones of his peers, to know how well received he was?

Case in point --

A young government official, perhaps late twenty's or early thirties, faced the three of them and gushed. He'd been gushing for a while now, and basically all of it could be summed up as: "We're so sorry, Mr. and Mrs. Witwicky."

Sam had to hand it to the government. The guy had genuine blue eyes, and hair that could have been brown, but was inky black and neatly combed and wet with water, or gel. He had a very American face with a slight flavor of farm boy good manners and courtesy. Hell, he could have been Clark Kent, he was so wholesome. Parents dig that kind of stuff, right? Right. Hey, his parents probably grew up on Clark Kent, and so much the better, eh?

Then again, the Witwicky family? Always had been a little weird. Ron, for example, started blustering the moment the first apology had left the official's mouth, since that was what Ron did when he was bewildered and at a loss. Judy, on the other hand, was stiffly and silently furious, though Sam had the feeling that she might soon attempt to turn a piece of furniture into a weapon and hit someone. Seeing as how they had been kidnapped out of their homes late one night, slightly drunk, held captive, and then learned that their son had been held separately for even longer than they had ... they were understandably very angry parents.

Sam, on the other hand, had been through the emotional wringer this week, and didn't feel much of anything. Well, that wasn't exactly true ... he was sure he felt at least a little furious, right now, but mostly he felt tired and distrustful. Not of the official, of course -- just, generally. It -- just ... he was just ... he didn't trust that it was over. He'd thought it was over once, and it hadn't been, so now ... he just couldn't believe it. No amount of medical attention, hot showers, or new clothes could change that (maybe especially because they were exact replicas to those he'd been wearing during Mission City, though not those since he'd seen them cut up and analyzed and destroyed for science -- and he didn't particularly care to ask where or why or how they'd found the ones he was wearing now)

His body was still tight and stiff with agony, and he felt exhausted and out of place (out of joint, out of rhythm, out of this world and alien like the real ones outside this very building), and he seriously doubted that he'd ever reach the point that he'd be unwary every again, feeling the scratch of the bandages under his clothing (binding him together like pieces of shattered ceramic bowls and so much glue and tape).

Enough -- just. Enough. His racing thoughts were leading to uncomfortable places (the feel of cold hands invasive scans ) so he just ... stopped. Made himself feel the painful stretch and binding of his ribs as he breathed. After all, one doesn't get thrown around onto cars or caught by metal hands from heights and remain unscathed.

Around the fourth time the young bureaucrat said that the government was oh-so-blessedly sorry that their rights had been trampled, Sam decided that he'd heard enough and that they might as well get something useful done. He broke in over his father's newest round of blustering, and asked for something very simple. It was something he'd been asking after for a while now, and he was becoming tired of repeating him. He looked directly into Clark-Kent-blue eyes, and said: "I want to see my car."

Of course, he had a throat so sore it was an agony to talk, and he was tired and wary so he wasn't blinking much -- so it came out less as a request and more as a demand, and it sounded hard and unforgiving the way a soldier's would (or a killer's, and hadn't they said he was both?). And that was when Sam discovered that he was very okay with making demands right now.

(What was so fucking difficult about letting him have his car, dammit? What was so fucking difficult to understand about him wanting his car back?!)

"Of course," the bureaucrat said, the supposedly genuine worry and regret crystallizing on his face and crackling like plastic. The tone was fluorescent (too bright and fake and cold) as he echoed: "Your -- car."

It took Sam a split second to realize that his loose hands had twitched, even as his straight stare tightened into a strange focus -- maybe he was just sick and tired of being sick and tired, but it was the same kind of singular attention he had paid Megatron, right before he shoved the All Spark into the molten hole in his chest. "I want," he said -- softly, as to avoid agitating his throat ... but the tone still scrapped and grated like broken glass or twisting metal -- "to see my car." There wasn't quite a need to finish the sentence with 'try to stop me, I fucking dare you', as it was understood.

It had been a long week for Sam -- a long week with no Mikaela and no Bumblebee and no Autobots at all, and -- well, that wasn't completely true. He'd been in contact with Bumblebee through a phone, texting back and forth with the mutual understanding that Bumblebee's vocalizer was still a little messed up and Sam's throat was raw enough to make him sound like that guy who'd been smoking since he was twelve. It was Bumblebee's job to look after Sam, after all -- even if it was a job he had asked to do. Like Sam would argue with giant alien robots with cannons? Well, he wouldn't have said no even if they weren't so threatening -- first of all, that was his car, and he had worked hard and put honest money out on it (okay, maybe not so honest, but how was a teenaged boy supposed to get that kind of money so fast?), and secondly ... there was a five year old gibbering in glee over his very own alien, and a teenaged boy gibbering in glee over his very own super advanced robot.

But it had been a long week, and Sam had little else to do but to think and look ahead and think about what was to come. It was -- well, just a week and a half ago, his biggest concern was his plans to get The Girl. And -- um, wow. Aliens. Robot aliens, and intergalactic wars, and the All Spark (that was gone). And, well ... it would take some getting used to, having a robot pretending to be a Camaro sitting in his front yard. It would ... well, robot aliens. That was awesome. On the other hand ... robot aliens. Aliens. As in ... yanno, not human. Their minds wouldn't work like his did, and while his nightmares knew the difference between Autobot and Decepticon, his waking mind might not be so ready. (And it hardly helped that the government had tried to get him a psychiatrist until he was resistant to the idea ... if resistant meant punching the sunnava for implying the Autobots weren't friendly. If resistant meant nearly getting violent with the next one for implying he punched the first because Sam was worried the Autobots weren't the 'good guys'.)

It had been a long week, but Sam had settled into a sort of numb haze just to get by -- until then, until he was staring at this sunnava bureaucrat who was clearly one of those idiots who didn't understand that the Autobots were more than just machines, that there was an intelligence to them. His twitching fingers jerked and clenched into a fist as he stared at the man, and his bruised bones and fractured ribs grated against one another, and Sam thought: Just give me a reason. The tape stretched across his blistered knuckles pulled painfully, and --

The bureaucrat looked away. "This way, please."

and Sam was numb again.

-+-

How are you? Are you okay? Are you okay, Sam? How are you feeling?

He was sick of hearing the same question over and over again, and it was getting to the point that he was going to start being honest, to look at them and say: no. No, I'm not okay. Deal with it.

His mother's heels and the

ผลลัพธ์ (โรมาเนีย) 1:

Concepţiile de sine capitolul 1: The Aftermath, un fanfic transformatoare | FanFiction-Concepţiile de sine-De: ChangeisJustifiable, aka MeicailyaDisclaimer: eu nu proprii transformatoare, sau filmele 07/09, sau de orice variaţie acestora, nici orice profit se face (cu excepţia profitul care este propriul meu ego umflat). Libertăţi au fost luate cu legi comune de fizica, cultura, limba, istorie, şi tot ce bun îndesat. Nu în întregime compatibil cu RotF. Ca. deloc.Avertismente: Cybertronian! Sam, mech pe secvenţe de acţiune dragoste, prost scris mech, şi înţepătură! Prim. Whoo.Gen: Angst şi crack şi angst. Nu într-adevăr.Capitolul unu: Casa din nou"Vreau," a spus--încet, pentru a evita agitând gîtlej... dar tonul încă casate si rase ca spart sticla sau metal răsucire--"pentru a vedea masina mea."-+-Intrare cuvânt: umanăFuncţia: adjectivText: legate sau o caracteristică de fiinţe umane. "E natura umană să pasă de ceea ce oamenii cred că noi"Sinonime: muritor, naturaleLângă antonime: angelice (sau angelical), divin, dumnezeiesc, supraomeneşti, supranatural; nemuritor, Atotputernic, omniscient; animale, beastly, bestial, brute; inuman, robotizateAntonime: NONHUMAN.robotizatenonhuman.(Ceea ce a făcut ea înseamnă?)Într-o cantitate relativ scurtă de timp, cuvintele au luat pe un sens cu totul nou. Sau lipsa acestora. Luaţi, de exemplu, ancheta de bunăstarea--"Sunteţi bine?". Este într-adevăr nu înseamnă nimic... a fost toate zgomotele doar aranjate într-un anumit model că oamenii atribuit o semnificaţie. Nu a fost... zgomotul făcut că a fost important--a fost calitatea de acel sunet. Deoarece mai prost ca a fost, uciderea un robot de wannabe-dictatorul genocid rău străin din spaţiul cosmic nu a venit cu o carte de "scape de detectare de guvern gratuit". Emite radiaţii străin identice pentru toate Spark? Ei bine, aceasta nu pare să ajute cazul său, fie.Deci, cuvinte. Cuvintele erau doar... prostii, într-adevăr. Cuvinte şi ton ar putea schimba sensul întregii, şi oamenii au fost proşti dacă ei nu ştiu că. Liceu, după toate, le învăţaţi totul despre tonul. Care nu se obţine că mustrare din unele figura autoritatea: "Nu luaţi acest ton cu mine!"? Şi nu a fost fiecare adolescent super sensibil la tone de colegii lui, să ştiu cât de bine primit a fost?Cazul în speţă--Un guvern tineri oficial, poate târziu douăzeci pe sau treizeci de ani precoce, cu care se confruntă trei dintre ele şi gushed. El a fost ţâşneşte pentru un timp acum, şi practic toate acesta ar putea fi rezumată ca: "Ne pare rău, Domnul şi doamna Witwicky."Sam a avut parte a guvernului. Tipul a avut autentic ochii albastru şi păr care ar fi putut fi maro, dar a fost cerneală neagră şi îngrijit pieptănat şi ude cu apa, sau gel. El a avut o fata foarte American cu o aroma uşoară de fermă băiat bun manners şi curtoazie. La naiba, el ar fi putut fi Clark Kent, el a fost atât de sănătos. Părinţii sape că astfel de lucruri, dreapta? Dreapta. Hei, părinţii lui, probabil, a crescut pe Clark Kent, şi atât de mult mai bine, nu-i aşa?Apoi, din nou, familia Witwicky? Întotdeauna a fost un pic ciudat. Ron, de exemplu, a început gălăgios moment Apologia prima au părăsit oficial pe gura, deoarece asta a fost ceea ce Ron a făcut când era năucit şi la o pierdere. Judy, pe de altă parte, era furioasă ţeapăn şi în tăcere, deşi Sam a avut sentimentul că în curând ea ar putea încerca la rândul său o piesă de mobilier într-o armă şi cineva lovit. Văzând cât de ei a fost răpită din casele lor târziu într-o noapte, uşor beat, a avut loc în captivitate, şi apoi a învăţat că fiul lor a avut loc separat pentru chiar mai mult decât au avut... ei au înţeles foarte furios părinţii.Sam, pe de altă parte, a fost prin wringer emoţională în această săptămână, şi nu simt mare parte din nimic. Ei bine, asta nu a fost exact adevărat... este sigur că a simţit cel puţin un pic furios, chiar acum, dar cea mai mare parte a simţit obosit şi neîncrezătoare. Nu de oficial, desigur--doar, în general. L--doar... el a fost doar... el nu crede că a fost de peste. El a crezut că a fost de peste o dată, şi nu ar fi fost, acum... el doar nu a putut crede. Nici o cantitate de asistenţă medicală, dusuri calde sau haine noi care ar putea schimba (poate mai ales pentru că ei au fost replici exacte cu cele el a fost poartă în timpul misiunii City, deşi nu cele din moment ce el a văzut-le taie şi analizate şi distrus pentru ştiinţă--şi nu a făcut în special grijă să întreb unde sau de ce sau cum le-ar gasit cele pe care el a fost poartă acum)Trupul său a fost încă bine şi rigid cu agonia, el a simţit epuizată şi din loc (out din comun, afară de ritm, din această lume şi străin ca cele reale în afara acestei clădiri foarte) şi el serios pusă la îndoială că el ar ajunge vreodată la punctul că el ar fi neglijent fiecare din nou, senzaţie de la zero de bandaje sub hainele (obligatoriu-l împreună ca piesele spulberat boluri din ceramica, lipici şi bandă atât de mult).Suficient--doar. Suficient. Gândurile sale de curse au condus la locuri incomode (senzaţia de frig mâinile invazive scanează) astfel încât el doar... oprit. S se simt dureros stretch si obligatoriu al lui coaste ca el a suflat. După toate, unul nu obţine aruncat în jurul pe masini sau prins de mâini la înălţimi de metal şi rămâne neatinsă.În jurul a patra oară birocrat tineri a declarat că guvernul a fost oh-aşa-fagaduita rău că drepturile lor a fost călcată în picioare, Sam a decis că el a auzit suficient şi că ei ar putea obţine, de asemenea ceva util făcut. A rupt în peste tatălui său cel mai nou rotund de gălăgios, și a cerut pentru ceva foarte simplu. A fost ceva de el a fost asking după pentru un timp acum, şi el a fost de a deveni obosit de a repeta-l. El a uitat direct în ochii de Clark Kent-albastru, şi a spus: "Vreau să văd masina mea."Desigur, el a avut o gât inflamat asa ca a fost o agonie să vorbească, şi el a fost obosit şi abtine asa ca el nu a fost intermitent mult--asa ca a iesit mai puţin ca o cerere şi mai mult ca o cerere, şi a sunat tare si neiertatoare modul în care un soldat ar (sau un criminal, şi nu au spus că el a fost atât?). Si asta a fost atunci când Sam a descoperit că el a fost foarte bine cu a face cererile chiar acum.(Ceea ce a fost asa de greu despre anunţându-l avea masina lui, la naiba? Ceea ce a fost deci naibii de greu de înţeles despre el care doresc masina lui înapoi?!)"Desigur", birocrat a spus, se presupune că autentic vă faceţi griji şi regret cristalizeaza pe faţa lui şi trosnituri ca de plastic. Tonul a fost fluorescente (prea luminoase şi fals şi rece), el a repetat: "ta--masina."A luat Sam o fracţiune de secundă pentru a realiza că mâinile sale largi a avut twitched, chiar ca sa stare dreaptă strânse într-un accent ciudat--poate a fost doar bolnav şi obosit de a fi bolnav şi obosit, dar a fost un fel de singular aceeaşi atenţie el a plătit Megatron, chiar înainte de el a bagat toate Spark în orificiul topit în piept. "Vreau," a spus--încet, pentru a evita agitând gîtlej... dar tonul încă casate si rase ca spart sticla sau metal răsucire--"pentru a vedea masina mea." Acolo nu a fost destul de o nevoie de a terminat teza cu "încercaţi să mă opresc, te dracului provoc", aşa cum aceasta a fost de înţeles.A fost o săptămână pentru Sam--o săptămână cu nici o Mikaela şi nici un bondar şi Autobots nu la toate, şi--ei bine, asta nu a fost complet adevărat. El a fost în contact cu bondar printr-un telefon, mesaje text şi înapoi cu mutuale înţelegerea că bondar vocalizer a fost încă un pic încurcătură sus şi Sam pe gât a fost destul de crud pentru a face să sune ca ăla care fumatul interzis deoarece el a fost doisprezece. Acesta a fost de bondar să se uite după Sam, după toate--chiar dacă a fost un loc de muncă, el a cerut să facă. Ca Sam ar argumenta cu roboţi străin gigant cu tunuri? Ei bine, el nu ar avea de spus nu chiar daca ei nu au fost atât de ameninţător--mai întâi de toate, că a fost masina lui, şi el a lucrat din greu şi pune bani cinstiţi afară pe el (bine, poate nu asa sincer, dar cum a fost un băiat adolescentul trebuia pentru a obţine acest tip de bani atât de repede?), şi în al doilea rând... a fost un vechi cinci ani gibbering în bucurie peste sale foarte proprii străin , şi un băiat adolescentul gibbering în bucurie peste sale foarte proprii robot super avansate.Dar aceasta a fost o săptămână, şi Sam a avut altceva să fac, dar la think şi privi înainte şi cred despre ceea ce urma să vină. A fost--bine, doar o săptămână şi jumătate în urmă, lui cea mai mare îngrijorare a fost planul său de a obţine fata. Şi--um, wow. Străinilor. Robot străinilor, şi intergalactice de războaielor, şi toate Spark (care era plecat). Şi, ei bine... ar fi nevoie de unele achiziţie folosit la, având un robot care pretinde a fi un Camaro şedinţei în curtea lui din faţă. ... Ar fi bine, robot străinilor. Asta a fost minunat. Pe de altă parte... robot străinilor. Străinilor. Ca in... yanno, nu umane. Mintea lor nu ar funcţiona cum sa făcut, şi în timp ce lui cosmaruri ştiut diferenţa între Autobots şi Decepticons, mintea lui veghe nu ar putea fi atât de pregătit. (Şi a ajutat cu greu că guvernul a încercat să-l un psihiatru, până când a fost rezistent la ideea... dacă însemnat rezistent la perforare sunnava pentru ceea ce implică Autobots nu au fost prietenos. Dacă rezistente a însemnat aproape obtinerea violente cu o viitoare pentru ceea ce presupune el a lovit primul pentru că Sam a fost îngrijorat Autobots nu au fost 'baieti buni'.)A fost o săptămână, dar Sam a avut stabilit într-un fel de ceata amortit, doar pentru a obţine de--până atunci, până când el a fost holbezi la acest birocrat sunnava, care a fost în mod clar unul dintre cele idioţi care nu înţeleg că Autobots au fost maşini de mai mult decât doar, că a existat o inteligenţă să le. Degetele spasme jerked şi încleştaţi într-un pumn ca el se uită la om, şi lui zdrobit oasele şi fracturat coaste rasă unul împotriva altuia, şi Sam crezut: da-mi un motiv. Banda se întindea peste lui knuckles blistered tras dureros, şi--Birocrat uitat departe. "În acest fel, vă rog."şi Sam a fost amortit din nou.-+-ce mai faci? eşti bine? Esti OK, Sam? Cum vă simţiţi?El a fost bolnav de audiere la întrebarea aceeaşi peste si peste din nou, şi acesta a fost obtinerea de până la punctul că el a fost de gând să înceapă fiind cinstit, să se uite la ei şi spune: nu. Nu, nu sunt bine. Face cu ea.Mama lui tocuri şi

ผลลัพธ์ (โรมาเนีย) 2:

Concepții Capitolul Auto 1: Aftermath, o transformatoarelor fanfic | Fanfiction - concepții Sinelui - De: ChangeisJustifiable, aka Meicailya Disclaimer: Eu nu detin Transformers, sau 07/09 filme, sau orice variație a acestuia, și nici nu este orice profit se face (cu excepția profitul care este propria mea ego umflat). Libertățile au fost luate cu comune legile fizicii, cultură, limbă, istorie, și tot ce lucruri bune. Nu în totalitate compatibil cu ROTF. Ca. La toate. Avertismente:! Cybertronian Sam, mech pe romantism mech, secvențe de acțiune prost scrise, și Prick Prime!. Whoo. Gen: Angst si fisura si Angst. . Nu foarte Capitolul I: Home Din nou "Vreau", a spus el - încet, pentru a evita agitarea gât ... dar tonul încă dezmembrate și ras ca sticla spartă sau răsucirea de metal - "pentru a vedea masina mea." - + - Word intrare: uman Funcție: adjectiv Text: referitoare la sau caracteristică a ființelor umane. "Este natura umană să aibă grijă de ceea ce cred oamenii despre noi" Sinonime: muritor, naturale Aproape antonime: angelic (sau angelica), divin, asemenea lui Dumnezeu, supraomenești, supranatural; nemuritor, atotputernic, atotștiutor; animal, bestial, bestial, brută; inumane, robotizate antonime: non-umane . robotic neuman . (? Ce a însemnat) într-o cantitate relativ scurtă de timp, de cuvinte a avut pe un sens cu totul nou. Sau lipsa acesteia. Luați, de exemplu, ancheta a ființei bine - "Ești bine?". Aceasta nu a însemnat nimic ... totul era doar zgomote aranjate într-un anumit model care oamenii atribuie o semnificație. Nu a fost ... zgomotul a făcut ca era important - a fost calitatea sunetului pe care. Deoarece la fel de prost cum a fost, omorând un genocid wannabe-dictator robot de extraterestru rău din spațiu nu a venit cu un "scapa de detectare de guvern liber" carte. Emite radiații străin identic cu All Spark? Ei bine, nu părea să ajute cazul său, fie. Deci, de cuvinte. Cuvintele au fost doar ... prostii, într-adevăr. Cuvintele și tonul ar putea schimba întreaga sensul, iar oamenii au fost nebuni, dacă acestea nu-l cunosc. Liceu, la urma urmei, le-a învățat totul despre ton. Cine nu obține că mustrare de la unele figura autoritate: "Nu luați tonul cu mine!"? Și nu a fost de fiecare adolescent foarte sensibil la tonurile de colegii lui, să știe cât de bine primit a fost? Cazul de la punctul - Un tânăr funcționar guvernamental, poate târziu douăzeci sau treizeci de ani timpurii, cu care se confruntă cei trei și a țâșnit. Fusese țâșnește pentru un timp acum, și practic totul ar putea fi rezumată astfel: "Suntem atât de rău, domnul și doamna Witwicky." Sam a trebuit să-l predea guvernului. Tipul avea ochi albaștri autentice, și părul care ar fi putut fi maro, dar a fost de cerneală negru și frumos pieptănat și umed cu apă, sau gel. Avea o față foarte american, cu o ușoară aromă de băiat agricole bune maniere și curtoazie. La naiba, el ar fi putut fi Clark Kent, a fost atât de sănătos. Părinții sape acest tip de lucruri, nu? Dreapta. Hei, părinții lui, probabil, crescut pe Clark Kent, și cu atât mai bine, nu-i așa? Apoi, din nou, familia Witwicky? Întotdeauna a fost un pic ciudat. Ron, de exemplu, a început gălăgios momentul primei scuzele au părăsit gura funcționarului, din moment ce a fost ceea ce a făcut Ron când a fost dezorientat și la o pierdere. Judy, pe de altă parte, a fost țeapăn și tăcere furios, deși Sam avut senzația că ar putea încerca în curând să transforme o piesă de mobilier într-o armă și a lovit pe cineva. Văzând cum cum au fost răpiți din casele lor târziu o noapte, ușor beat, ținut captiv, iar apoi a aflat că fiul lor a avut loc separat pentru chiar mai mult decât au ... au fost de înțeles părinții foarte furios. Sam, pe de altă parte, a fost prin storcător emoțional în această săptămână, și nu am simțit o mare parte din nimic. Ei bine, asta nu era chiar adevărat ... el a fost sigur că a simțit cel puțin un pic furios, chiar acum, dar mai ales se simțea obosit și neîncrezători. Nu a oficialului, desigur - doar, în general. Acesta - doar ... el a fost doar ... el nu avea încredere că a fost de peste. El ar crezut ca a fost de peste o dată, și nu era, asa ca acum ... el doar nu a putut sa cred. Nici o cantitate de asistență medicală, dusuri calde, sau haine noi care ar putea schimba (poate mai ales că acestea au fost replici exacte a celor fusese purta în timpul misiunii City, deși nu cele de când văzuse le taie și analizate și distruse pentru știință - și el nu a mai ales grijă să întreb de unde sau de ce sau cum le-ar găsit cele care le purta acum) Trupul lui era încă strâns și rigid cu agonie, și se simțea epuizat și din loc (din comun , din ritm, din această lume și străin ca cele reale din afara această clădire foarte), și se îndoia serios că el ar ajunge vreodată la punctul în care el ar fi neatent fiecare nou, senzație zero a bandajelor sub său îmbrăcăminte (l obligatoriu impreuna ca piese de boluri ceramice spulberat și atât de mult lipici si banda). Destul - doar. Destul. Gândurile sale curse au condus la locuri incomode (senzația de mâini reci scanari invazive) așa că doar ... sa oprit. Sa făcut simt stretch dureros și obligatoriu din coastele lui ca a suflat. La urma urmei, nu se aruncat în jurul pe mașini sau prins de mâini de metal de la înălțimi și să rămână neatinsă. În jurul a patra oară tânărul birocratul declarat că guvernul a fost oh-așa-binecuvântat rău că drepturile lor au fost călcate în picioare, Sam a decis că auzise destul și că ei ar putea primi la fel de bine ceva util. El a rupt în peste noi runda tatălui său de gălăgios, și a cerut ceva foarte simplu. Era ceva ce fusese cere, după un timp acum, și el a fost din ce în ce obosit de a repeta el. Se uită direct în ochii Clark Kent-albastru, și a spus: ". Vreau să văd mașina mea" Desigur, el a avut un gât așa inflamat a fost o agonie de a vorbi, și el a fost obosit și precaut așa că nu a fost intermitent mult - așa că a ieșit mai puțin ca o cerere și mai mult ca o cerere, și a sunat tare și neiertător modul unui soldat ar (sau un criminal, iar nu a avut au spus că era atât?). Și asta a fost atunci când Sam a descoperit că el a fost foarte bine cu a face cereri acum. (Ce a fost asa de greu despre anunțându-l au mașină, la naiba? Ce a fost atât de al naibii de greu de înțeles despre el vrea mașina înapoi ?!) "De Desigur, "birocratul declarat, griji presupune reală și regret cristalizarea pe față și pocnituri ca de plastic. Tonul a fost fluorescentă (prea luminos și fals și rece) ca el a repetat: ". Ta - masina" A fost nevoie de Sam o fracțiune de secundă pentru a realiza că mâinile lui vrac a zvâcni, chiar privirea lui direct strânse într-un accent ciudat - Poate el a fost doar bolnav și obosit de a fi bolnav și obosit, dar a fost același tip de atenție singular el a plătit Megatron, chiar înainte de a bagat toate Spark în orificiul topit în piept. "Vreau", a spus el - încet, pentru a evita agitarea gât ... dar tonul încă dezmembrate și ras ca sticla spartă sau răsucirea de metal - ". Pentru a vedea masina mea" Nu a fost destul de o nevoie de a termina propoziția cu "încerca să mă oprească, am nenorocit îndrăznești", așa cum a fost înțeles. A fost o săptămână lungă de Sam - o săptămână fără Mikaela și nici Bumblebee și nici Autobots la toate, și - bine, că nu a fost complet adevarat. Fusese în contact cu Bumblebee prin intermediul unui telefon, mesaje text și înapoi cu înțelegerea reciprocă vocalizer Bumblebee era încă un pic incurcat si gâtul lui Sam a fost suficient prime să-l facă suna ca tipul ăla care fusese interzis deoarece el a fost doisprezece. Era treaba lui Bumblebee să se uite după Sam, la urma urmei - chiar dacă a fost un loc de muncă a cerut să facă. Ca Sam ar argumenta cu roboți gigant extraterestre cu tunuri? Ei bine, el nu s-ar fi spus nu, chiar dacă nu au fost atât de amenințătoare - în primul rând, că era mașina lui, iar el a muncit din greu și a pus banii cinstit pe el (bine, poate nu atât de sincer, dar cum a fost un băiat adolescent ar trebui să obține acest tip de bani atât de repede?), iar pe de altă ... era o gibbering de cinci ani în bucurie pe propriul său străin, și un băiat adolescenta gibbering în bucurie peste său foarte proprii super robot avansat . Dar ar fi fost o săptămână, și Sam a avut altceva de făcut decât să gândească și privi înainte și să se gândească ce avea să vină. A fost - bine, doar o săptămână și jumătate în urmă, cea mai mare preocupare lui a fost planurile sale de a obține fata. Și - um, wow. Străinii. Străinilor Robot, și războaie intergalactice, și Spark Toate (care a fost plecat). Și, ei bine ... ar fi nevoie de ceva timp sa folosit pentru a, cu un robot pretinde a fi un Camaro stând în curtea din fata. Ar fi ... ei bine, extratereștri roboti. Asta a fost minunat. Pe de altă parte ... extratereștri roboți. Străinii. Ca și în ... yanno, nu om. Mintea lor nu ar funcționa așa cum a făcut lui, și în timp ce coșmaruri lui știa diferența dintre Autobot și Decepticon, mintea lui de veghe ar putea să nu fie atât de pregătit. (Și abia a ajutat faptul că guvernul a încercat să-l un psihiatru, până a fost rezistent la ideea ... daca rezistent însemna stantare sunnava pentru implicând Autobots nu au fost prietenos. Dacă rezistent însemnat aproape obtinerea violent cu următoarea pentru ceea ce implică el lovit primul, deoarece Sam fost îngrijorat Autobots nu erau "băieții buni"). A fost o săptămână, dar Sam a stabilit într-un fel de ceață amortit doar pentru a obține de - până atunci, până când se uita la acest birocrat sunnava care a fost în mod evident unul dintre acei idioți care nu au înțeles că Autobots au fost mai mult decât mașinile, că a existat o inteligență pentru a le. Degetele convulsii smuci și încleștați într-un pumn în timp ce se uita la om, și oasele zdrobite și coaste fracturate ras unii împotriva altora, și Sam gândit: Dă-mi un motiv. Banda întins peste degetele învinețite tras dureros, și - birocrat uitat departe. ". În acest fel, vă rog" și Sam era amortit din nou. - + - Ce mai faci? Esti bine? Ești bine, Sam? Cum te simți? Era bolnav de audiere aceeași întrebare de peste si peste din nou, și a fost de a ajunge la punctul în care el a fost de gând să înceapă a fi sincer, să se uite la ei și spune: nu. Nu, nu sunt bine. Face cu ea. tocuri mamei sale și

ผลลัพธ์ (โรมาเนีย) 3:

Conceptii ale Auto Capitolul 1: urmaca urmare, un fanfic transformatoare | FanFiction

- conceptii ale auto -
de: ChangeisJustifiable, aka Meicailya
Disclaimer: nu transformatoare proprii sau 07/09 filme sau orice variaţie a acestora şi nici nu este orice profit fiind facute (cu excepţia de profit care este propriul meu orgoliu). Libertati au fost realizate cu legile fizicii comune, cultura, limba,Istoria şi de lucruri. Nu în totalitate compatibile cu RotF. Place. La toate.
Avertismente: Cybertronian!Sam, mech pe mech romantism, prost scrise secvenţele de acţiune şi înţepaţi!Prim. Buni.
gen: Angst şi fisurii şi angst. Nu chiar.

Capitolul Unu: din nou acasă
"vreau, spuse el -- încet, ca pentru a evita agitând gat ...